~Poezia lui Theodor Damian vazuta de Aurel Sasu, Gellu Dorian si Gabriel Stanescu
„Poezia lui Theodor Damian este rezultatul unei sincerităţi lirice de reală autenticitate, fără să îşi propună răsturnarea vreunor tipare sau mode, deşi poetul ar putea încerca şi obţine rezultate remarcabile în acest sens.
(…) Theodor Damian scrie o poezie simbiotică, rezultat al unui misticism bine dozat în coabitare cu filosofiilc lumii de rând, ajungând astfel la o poezie de o originalitate frapantă (…) care dezvăluie clar profilul unui poet rafinat în spiritul esenţelor estetice.“
Gellu Dorian, „Plus. Theodor Damian“, în Convorbiri literare, august 1999
„Poet în adevărata putere a Cuvântului dintâi, preotul Theodor Damian scrie şi publică cu măsură, exigent cu sine (…). Lumina cuvântului (…) se constituie în totalitatea sa ca o meditaţie asupra existenţei în raport cu rostirea care ezită între a spune adevărul şi a minţi. (…) Un Nichifor Crainic, un Radu Gyr, un Vasile Voiculescu, un Tudor Arghezi sau un Sandu Tudor au demonstrat că poezia autentică poate coabita cu ortodoxia, având chiar rezultate benefice în plan estetic. De ce nu am saluta prezenţa în acest spaţiu spiritual a preotului poet Theodor Damian în calitate de continuator firesc al valoroaselor tentative interbelice?“
Gabriel Stănescu, New York Magazine, 30 octombrie 1997
„Theodor Damian e un poet al abisului celest şi al lutului transfigurat. (…) Realitatea poeziei lui Theodor Damian începe în noapte, o noapte care «cheamă spre semn» şi care vindecă neputinţele. Spre deosebire de alte conştiinţe tulburate (Arghezi, Blaga, Voiculescu) sfârşind în spectacolul sfâşietor al renunţării, eul învierii se salvează prin invocarea ispitei, a demonului ca rătăcire imemorială şi a credinţei ca mântuire.“
Aurel Sasu, Lumină Lină, 4/99, Hyperion
_____________________________________
